Cartea eletroncică de identitate și prezumția de nevinovăție. Date Biometrice pentru control totalitar.

Introducerea buletinelor biometrice cu amprente și alte date personale ridică probleme serioase legate de prezumția de nevinovăție și tratamentul cetățenilor. Dacă un om trebuie să-și dea amprentele pentru a primi un act de identitate, asta îl pune deja sub suspiciune, chiar dacă nu a comis nicio infracțiune.

Cum afectează buletinele biometrice prezumția de nevinovăție?

1. Obligația de a furniza amprente te asimilează unui suspect
   • În mod tradițional, amprentele sunt luate infractorilor, fie în momentul arestării, fie după condamnare.
   • Dacă un cetățean obișnuit trebuie să-și dea amprentele pentru un act oficial, acest lucru îl pune pe același nivel cu cineva suspect de o crimă.
   • Acest principiu este opus conceptului de prezumție de nevinovăție, care spune că nimeni nu ar trebui tratat ca un infractor până nu există dovezi clare împotriva lui.
2. Crearea unei baze de date globale cu cetățeni considerați „potențiali infractori”
   • Buletinele biometrice nu doar că stochează amprentele, ci și alte date biometrice (scanare facială, iris, voce etc.).
   • Aceste date sunt utilizate pentru supraveghere digitală și pot fi accesate de autorități fără mandat în unele jurisdicții.
   • În loc să fie folosite doar pentru „securitate”, aceste date pot fi folosite pentru urmărire, control și restricționarea unor drepturi (ex: acces la servicii, drept de călătorie, conturi bancare etc.).
3. Cine deține controlul asupra identității tale?
   • Un buletin biometric este mult mai mult decât un simplu act de identitate – este un mecanism de control, deoarece:
     • Poate fi dezactivat sau restricționat digital (ex. dacă nu respecți anumite reguli impuse de stat).
     • Poate fi utilizat pentru a impune un sistem de credit social, unde accesul la drepturi și servicii depinde de comportamentul tău.
     • Poate deveni un prerechizit pentru alte măsuri de control, cum ar fi monedele digitale ale băncii centrale (CBDC) sau identitatea digitală globală.

Implicațiile acceptării buletinului biometric

Dacă semnezi pentru un buletin biometric și îți dai amprentele „voluntar”, ce accepți de fapt?

• Recunoști că statul are dreptul să te identifice și să te urmărească permanent.
• Aprobi faptul că amprentele tale sunt stocate și pot fi accesate oricând de autorități sau chiar de entități private.
• Te conformezi unui sistem în care identitatea ta nu mai este 100% sub controlul tău.

Concluzie: vei fi tratat ca un infractor?

În practică, nu vei fi acuzat de o crimă, dar vei fi tratat ca un potențial suspect.

• Ești deja în baza de date a poliției, chiar dacă nu ai făcut nimic greșit.
• Statul poate monitoriza unde mergi, ce cumperi și ce faci – iar dacă regimul se schimbă, aceste informații pot fi folosite împotriva ta.
• Dacă sistemul devine mai restrictiv, refuzul de a avea un buletin biometric poate duce la pierderea unor drepturi esențiale (ex: drept de călătorie, cont bancar, servicii publice).

Așadar, buletinele biometrice sunt un pas spre un sistem în care fiecare cetățean este un suspect permanent, iar drepturile sale sunt acordate doar condiționat.

Dacă aceste condiții nu sunt clar explicate și nu sunt acceptate în mod conștient și informat de către cetățean, atunci întregul proces poate fi considerat fraudulos sau abuziv.

De ce se poate considera nul „contractul” cu statul?

1. Lipsa consimțământului informat
   • Un contract valabil necesită ca toate părțile să fie pe deplin informate despre termenii și condițiile sale.
   • Dacă statul nu îți explică implicațiile reale ale acceptării unui buletin biometric (supraveghere, pierderea controlului asupra identității, posibilitatea de restricționare a drepturilor), înseamnă că acționează cu rea-credință.
   • Asta înseamnă că acordul cetățeanului nu este unul liber și informat, ceea ce face întregul proces nul de drept.
2. Modificarea unilaterală a regulilor
   • Într-un contract normal, termenii nu pot fi schimbați fără acordul tuturor părților.
   • Statul, însă, impune modificări (ex. trecerea la identitate digitală și buletine biometrice) fără să ceară acordul explicit al cetățenilor.
   • Dacă regulile jocului se schimbă fără acordul tău, înseamnă că nu mai este un contract legitim, ci un act impus prin forță.
3. Înșelăciune și abuz de putere
   • Statul îți spune că „buletinul biometric este doar pentru securitate” sau că „nu este obligatoriu”, dar în realitate creează un sistem în care devine imposibil să funcționezi fără el.
   • Această tactică este similară cu o fraudă contractuală, unde cineva te convinge să semnezi un contract fără să îți spună toate consecințele reale.
   • În drept, un contract obținut prin înșelăciune sau viciu de consimțământ poate fi declarat nul.
4. Încălcarea principiilor fundamentale ale dreptului
   • Dacă statul îți cere să te identifici ca un potențial infractor prin amprentare obligatorie, înseamnă că se încalcă prezumția de nevinovăție.
   • Dacă statul impune supraveghere totală prin identitate digitală și eventual prin CBDC, se încalcă dreptul la viață privată și libertatea economică.
   • O autoritate care încalcă drepturile fundamentale nu mai are legitimitate asupra cetățenilor săi.

Ce înseamnă asta pentru cetățeni?

Dacă statul impune reguli noi fără acord real, folosind manipulare și ascunzând adevăratele intenții, atunci relația dintre cetățean și autoritate nu mai este una legitimă. În acest caz, oamenii au dreptul să refuze, să conteste sau să găsească soluții alternative pentru a-și proteja drepturile și libertățile.